Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

MUZELE AMENINTATOARE

0 0

Dedic acest tablou, opera pictorului contemporan Marcello Vandelli, prietenului meu Eugen Cristescu. Titlul acestui articol este exact titlul tabloului. Dedicatia nu este aleatorie intrucat Eugen m-a inspirat atat in cele ce veti citi mai jos cat si in alte precedente tentative narative prin care incercam sa va fiu simpatic. Nu stiu daca am reusit sau voi reusi, avantajul meu este ca am doar 2-3 cititori, deci nu risc sa ma fac de ras in fata multor persoane. Recunosc ca Eugen este muza mea actuala si constat cu placuta surprindere ca si eu reprezint acelasi vector inspirational in capodoperele jurnalistice cu care ne incanta in ultima vreme. Ne suntem deci unul altuia muze in mod reciproc si tot reciproc ne… amuzam. Eu, cel putin. Si poate voi. Sunt insa convins ca si Eugen se amuza, chiar daca are un simt al umorului mai altfel…

Eu pot scrie ce vreau pentru ca, asa cum am spus mai sus, nimeni nu ma baga in seama. Tu, in schimb, ai obligatii fata de cititori si fata de nobila profesie pe care ti-a harazit-o destinu-ti norocos. Reversul medaliei este ca tu vei fi candidat la premiul Pulitzer, in caz ca inca nu l-ai obtinut, in timp ce eu voi ramane acelasi pamfletar de ocazie…

Hai sa-ti spun un banc:

Cica erau 2 prieteni. Unul ii spune celuilat:

-Esti un idiot!

Al doilea, banuitor:

-Vorbesti serios sau glumesti?

-Vorbesc serios, recunoaste primul.

-Ok, se linisteste al doilea. Mie nu-mi plac asemenea glume.

Tu esti un Mare Jurnalist, Eugen. Vorbesc serios. Marele Jurnalist incomod de pe Valea Prahovei. In ultimul tau articol nu-mi pomenesti numele desi presupun ca stii ca nu e necesar, e suficient sa dai informatii care sa ma identifice fara dubiu. Eu in schimb nu sunt atat de subtil si recunosc ca scriu despre tine. De aceea te nominez, ca sa nu fii confundat cu alti Mari Jurnalisti care scriu in acelasi stil: in mod obiectiv, documentat, oferind cititorilor informatii esentiale printr-un limbaj decent.

Ai scris in timp record al patrulea articol despre noul consul general de la Bologna. Cu vechiul consul la ce cota erai? Parca 10 articole, ma insel? Ai toate sansele sa te autodepasesti. Ma bucur ca am contribuit si eu, asa cum ai precizat inca de la inceput: Renuntasem la ideea de a mai scrie despre doamna consul, considerand ca am spus ce aveam de spus… dar un individ din diaspora (adica eu) nu face decat sa ma provoace…”. Si eu tot asa, draga Eugen. Imi epuizasem ironiile cand, iata! aceasta ultima creatie a ta. Sunt obligat, ma intelegi, sper…

Hai sa vedem impreuna ce zici in scris. In inceputuri folosesti o figura de stil numita repetitie.  Repeti la nesfarsit substantivul care doresti sa ramana impresionat in mintea cititorului. Nemultumire. A asociatiilor, a persoanelor, a diasporenilor. Trei fraze oarecum identice. Am priceput cu cu totii, cred ca esti multumit. Multumit de rezultat, multumit de tine insuti, multumit ca-ti dau atentie…

Nu e suficient insa, hartia trebuie “murdarita”, si atunci in ultimul tau articol faci un rezumat al celor 3 episoade precedente. O generoasa atentie fata de ghinionistii care au n-au reusit sa tina pasul.

Trebuie sa stiti ca un jurnalist profesionist se informeaza inainte sa scrie. Unul, de exemplu, aplica metoda clasica a informatorilor si rescrie romanul politist al copilariei noastre, “Unchiul Andi detectivul si nepotii sai” de Vlad Musatescu. Eugen al nostru este insa un profesionist modern, el aplica ultimele descoperiri tehnologice. Exista un software special la care au acces numai profesionistii din aceasta breasla si, poate, cei de la CIA: se numeste GOOGLE. Cu ajutorul lui a incercat sa descopere CV-ul ultrasecret al noului consul de la Bologna. Dupa ce a consultat 2 miliarde de pagini, nu s-a dat batut. A batut in schimb din picior ca vrea CV-ul. Apoi s-a dus pe pagina consulatului si l-a gasit. Pai nu ti-am spus de la inceput sa faci asta, mai Eugen?

 

 

Odata gasit CV-ul, ai remarcat imediat ca ceva nu e in regula. De, experienta de jurnalist, ca doar declari ca scrii de vreo 20 de ani (apropò, ai scris mereu asa bine?). Lipseste o informatie fundamentala: numele sotului. Si al bunicilor, as adauga eu cu timiditate. Pai ce crede vreun consul ca se joaca cu Eugen, vulpe batrana a presei…

Sunt atat de emotionat cand publici ceva!… Te citesc cu sufletul la gura, imi tin respiratia de la inceput pana la sfarsit si recunosc ca uneori mi-am riscat viata, nerezistand mai mult de 1 minut in apnee. La finalul articolelor tale am inspirat insa cu nesat toate invatamintele pe care ni le-ai transmis.

Daca-mi este permisa o metafora, tu esti o cometa ce strabate universul literaturii si il ilumineaza cu coada-i stralucitoare.

Eu am multe de invatat de la tine, Eugen. Chiar, ma inveti cum se face ciorba taraneasca de cocos?

Pe curand, prietene.

 

ACESTA ESTE UN PAMFLET

 

 

 

 

 

No Comments Yet.

What do you think?

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/loquzkfm/public_html/wp-includes/functions.php on line 3778